Ieri am făcut, practic, câteva postări ca să aflu părerea oamenilor. Pentru că, până la urmă, și în online chestia asta contează. Dacă ai o pagină și vrei să deschizi un business sau să faci ceva, poți să-ți întrebi audiența și astfel să afli ce părere are.
Și am văzut că, în proporție destul de mare, părerea românilor este că, dacă îți deschizi un restaurant, prețurile trebuie să fie cât mai mici, iar porțiile cât mai mari. Pur și simplu, nu îi interesează că tu trebuie să plătești chiria locației, taxele, angajații, materia primă și toate celelalte cheltuieli pe care le are un business.
Și ceea ce mi se pare și mai rău este că, dacă tu vii și pui un anumit preț pentru un preparat, oamenii se duc la vecinul care îl vinde cu 20 de lei mai ieftin, chiar dacă poate nu este aceeași calitate, poate bucătarii nu au aceeași experiență și poate nici gustul nu este același. Dar lucrurile astea par să conteze mai puțin.
Mai este și o chestie care pur și simplu m-a deranjat și este motivul pentru care vin cu postarea asta. Știu că pe YouTube am o audiență mai matură și cred că oamenii de aici au mai mult bun-simț și vor înțelege mesajul pe care vreau să-l transmit.
Unii oameni, practic, m-au umilit verbal. Când am postat niște platouri simple cu carne, cu o idee de platou pentru micul dejun, au venit comentarii de genul: „Tu te vrei bucătar occidental, ai lucrat la Gordon și prin nu știu ce locuri și vii să vinzi din astea? Mie mi-ar fi rușine.”
Și atunci mă întreb: ce ar trebui să fac? Să investesc milioane de euro, pe care, bineînțeles, nu îi am, într-un restaurant de fine dining în România și să aștept să vină cineva să mănânce foie gras și să plătească 4-5 milioane de lei pe o masă? Evident că nu.
Normal că trebuie să vin în fața oamenilor cu ceva ce consumă, cu ceva rustic, cu ceva pe gustul lor. Dar nici măcar așa nu este bine. Pentru că, de fapt, oamenii vor rustic, mult și ieftin.
Am spus că un platou cu aproximativ 4 kilograme de carne de porc, garnituri, legume, salate și sosuri costă 500 de lei pentru patru persoane și au început comentariile că ei nu ar da mai mult de 120 de lei pentru patru persoane sau că li se pare prea mult.
Și nu înțeleg chestia asta: de ce trebuie să îl umilești pe omul care încearcă să facă ceva? Dacă am lucrat în restaurante de top și vreau să fac ceva simplu, asta înseamnă că am decăzut? Că este ceva josnic? Nu înțeleg.
După toate postările astea, mi-am făcut o idee foarte clară în sinea mea: nu vreau să deschid un restaurant în România.
Pentru că nu vreau să mă duc la muncă 12-14 ore pe zi, iar în business-ul acela aș fi și eu în bucătărie, ca apoi să fiu frustrată și să mă lovesc constant de recenzii și comentarii despre faptul că este prea scump, că nu am pus suficient în farfurie, că oamenii vor să se sature și tot așa.
Viața este prea scurtă ca să te duci la un job sau să construiești un business în care ajungi să fii umilit.